03 aprilie 2017

Setenil de las Bodegas

După ce am plecat de la Ronda, aveam în plan să mergem să vizităm o altă localitate aflată la 17 km, cu un nume care a dat naştere la diverse glume în grup, Setenil de las Bodegas. Pe cei care se dădeau loviţi (de fapt numai unul) îi încurajam să meargă mai departe la Setenil de las Bodegas, că la asemenea nume sigur găsim bodegă lângă bodegă şi acolo o să îl aştepte o bere rece.

Am făcut noi mişto dar după  ce am studiat puţin problema ne-am dat seama că glumeam degeaba. Setenil vine din latinescul "septem nihil" - de 7 ori nimic, şi se referă la faptul că armatele creştine au recucerit teritoriul ocupat de mauri abia  după şapte încercări eşuate. Iar denumirea completă a devenit Setenil de las Bodegas mai târziu, după ce au apărut şi podgoriile de vin pe lângă plantaţiile de măslini şi migdali. Acum nu mai există, din păcate podgoriile de viţă de vie, dar denumirea a ramas Setenil de las Bodegas.





 Unele case au la propriu ca si acoperis muntele. 



Localitatea este renumită pentru casele albe care au fost construite prin lărgirea peşterilor săpate în stâncă. E ceva spectaculos. Noi am rămas fără grai. Eu m-am felicitat că nu am vrut să desckid niciun link, nu am vrut să văd înainte nicio poză cu locurile în care urma să venim pentru că voiam să fiu surprinsă. Şi apoi ştiu că nicio poză nu poate descrie fidel realitarea. Aşa că eu efectiv nu mă puteam opri din exclamat: Wow, nu pot să cred, aşa ceva nu există. Doamne, ce minunăţie!


Cine-şi făcuse temele (nu eu, că eu sunt repetenta clasei: )), adică citise pe net despre Setenil de las Bodega ştia unde se mănâncă bine, aşa că ne-am dus la o bodegas umbrită efectiv de o stâncă. Mâncarea a fost, cum să spun eu... depinde pe cine întrebaţi. Viţelul meu arăta foarte-foarte bine dar era atâta de în sânge că aproape mişca în farfurie. Nu, n-am putut, l-am pasat Omului care a fost extaziat. Eu am luat coastele lui de miel. Au fost bune, dar mielul nu e preferatul meu. Ca să o scurtez, băieţii au fost încăntaţi de meniu, dar pentru fete a fost prea în sânge. Nişte sclifosite! :)

Aici la umbreluțele astea am mâncat





Ca să facem o recapitulare, Ronda si Setenil de las Bodegas au însemnat jumătate din prima zi de stat în Spania. Tot ce am văzut până aici a fost spectaculos, dar ce a urmat...

În episodul următor

6 comentarii:

  1. Superbe locuri! Sigur o sa te intorci cu bateriile incarcate complet...
    Enjoy !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. M-am intors. Acu' incerc sa ma hodin. Bateriile sunt incarcate, dar picioarele striga dupa odihna.:)

      Ștergere
  2. Am trecut pe aici sa-ti urez O Duminica de Florii minunata, alaturi de cei dragi!
    Dar am vazut si niste poze ce m-au delectat foarte!
    Petreceri frumoase, in continuare!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, la fel, Suzana! Numai bine!:)

      Ștergere
  3. Ce locuri frumaose și interesante ai văzut, Ina! Prima fotografie e spectaculoasă. Cred că mie mi-ar fi fost frică să circul pe sub stânca aia, d-apoi să locuiesc acolo!
    Dar, duduie Ina, mătăluță scrii cu picioarele sau ce?! Cât se hodinesc picioarele, pune degetuțele pe tastatură și scrie continuarea, că eu aștept.
    Te pup cu drag! 💕💙💚💜💛💗

    RăspundețiȘtergere
  4. Ella, cum era vorba aia? Unde nu e picioare, vai de cap. Sau poate invers? :)
    Sper sa termin la un moment dat de povestit tot ce am petrecut in Spania, ca prea a fost frumos.
    Numai bine!

    RăspundețiȘtergere