02 martie 2014

100% sigură

Pe dânsele n-am putut să vi le  arăt mai înainte, aş fi stricat surpriza. 


Le-am dăruit ieri unei bune prietene care şi-a serbat ziua de naştere şi  care e nnebunită după combinaţia verde cu albastru. Ca să le înveselesc am adăugat puţin crem. Sper că prietena mea a dormit (mai) bine azi-noapte pe noile ei perne :)
Deci da, ieri am fost la petrecere, cu tot familionul, mai puţin Maria care e plecată la un concurs la Sfântu Gheorghe împreună cu fiica sărbătoritei. Le-am simţit lipsa amândurora la petrecere (cel puţin noi mamele, că nu degeaba ni se spune "mame cloşcă"), ele erau animatoarele copiilor mici, ele veneau şi dădeau târcoale mesei înainte de a veni mâncarea, ele făceau naveta între grupul oamenilor mari şi grupul copiilor, că na, acuma sunt cam între două lumi...
Ei, dar deseară mi se întoarce Firicelul acasă şi abia aştept să-mi povestească de-a fir a păr cum au decurs dezbaterile, pe care le-a pierdut şi pe care le-a câştigat şi ce i-a adus nou această experienţă. Sunt o mamă cloşcă foarte mândră!!! Dar ştiţi asta deja...


Poza asta, de la concursul unde este Ma, mi-a venit pe mail, cu întrebarea dacă este fata mea aici. Ia să vedem... da, din profil parcă ar fi Ma, geaca seamănă cu a ei, dar geci din astea roz or fi cu sutele, geantă din asta neagră are şi ea, dar nasturii, nasturii de pe geantă? Ah, sunt nasturii din fimo făcuţi de mine, cusuţi pe geantă de mânuţele astea două! Deci, DA, e copilul meu 100% :))



4 comentarii:

  1. înduiosatoare pagina aceasta de jurnal! Citind rândurile despre grijile si bucuriile "de closca" m-am regasit pe mine, acum câtiva ani... Cat de repede trece copilaria, cât de repede puii nostri prind aripi. Fetele mele locuiesc în camin studentesc de doi ani si casa a ramas goala fara ele. Dar, este în legea firii ca fiecare sa-si urmeze drumul în viata. Asa ca mamicile învata sa se bucure din departare de succesele si împlinirile copiilor si supravegheaza mai departe, de departe, pentru a fi gata sa sara în ajutor, oricând ar fi nevoie. Ramanem mame pâna la adânci batrâneti si ce sentiment frumos este, nu-i asa?
    PS: Minunat cadou ai facut prietenei tale!

    RăspundețiȘtergere
  2. Caremen, o sa razi, ieri cand citeam postarea ta in care povesteai cum ai organizat sederea nepotilor la tine, cu activitati care sa-i tina in priza, m-am gandit imediat ca asa o sa fac si eu cand or sa plece fetele la facultate. Repede am facut un recesamant si mi-am dat seama ca nu am nepoti pe care sa-i invit pe la mine. Dar nu disper, am rude tinere care se casatoresc in curand, deci sperante de vlastare noi in familie ar fi si oricum mai sunt cativa anisori pana pleaca amandoua fetele la facultate. Si de fapt asta e un subiect lacrimogen pentru "closcute", ia sa vorbim noi despre altceva...
    Ma bucur ca-ti plac pernele mele, ale prietenei acuma.
    O primavara frumoasa iti doresc, cu mult soare (sau un pic de zapada), cum vrei tu...

    RăspundețiȘtergere
  3. Hmmm... Te faci acum expertă în perne. :)
    Ufff! Cât de bine te înţeleg cu "mama cloşcă". Cu greu încerc să mă conving să îl las pe Andrei să se ducă singurel până la grădiniţă... Ştii cât este de aproape.
    Mamă cloşcă ai de ce să fii mândră. Ţi-am mai zis-o şi o mai repet. Ai nişte fete superbe; o familie frumoasă!
    Vă îmbrăţişez cu mare drag!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu de catva timp ma tot astept sa-mi zica cineva ca am facut o obsesie pentru perne si cand am citit "experta in perne" am avut asa o tresarire, ceva de genul: iaca, mi-a zis-o cineva pana la urma :) Dar m-am inselat...
      Pai da, acuma putem face si clubul mamelor closca, S-ar strange de vreo 50, ce zici?
      Multumesc de cuvintele frumoase, si tu ai familie faina, sanate si spor in toate iti urez!

      Ștergere